Cand ochii nostri se intalnesc, comuninca prin tacere, pentru ca nu mai suntem obisnuiti sa spunem ce simtim. Ne distantam, ne privim, si speram ca mesajele scrise de dupa sau o privire, vor fi de ajuns. Si de multe ori nu este. Iubim prin mesaje si cuvinte goale, simtim prea putin si asteptam prea mult. Prieteniile se consuma la distanta, pentru ca nu mai avem timp pentru altii. Nu avem timp de cuvinte. Nu avem timp pentru „cum te simti?” sau „Voi fi acolo daca ai nevoie”. Iubirile se consuma in lumea virtuala si prea putin in realitate. Nu ne mai facem timp sa iubim, sa fim, sa simtim. Suntem prea stresati,nervosi si plictisiti. Dar mai ales singuri. Singuri pentru ca nu avem rabdare sa intelegem sau sa fim prezenti in momentele de fericire sau de cumpana. Si ne pierdem,devenim indiferenti si nepasatori. Se pierd prieteni,poate si suflete pereche. Dar inca alergam in cautarea fericirii, fara sa stim cum sa ramanem sau sa pastram. Cred ca nici nu observam fericirea. Nu avem timp, iar ispitele sunt prea multe.Daca lumea virtuala iti daruieste din ce in ce mai multe ispite, trebuie sa sti ca ele apar pentru a te invata sa le faci fata, nu ca sa uiti ce iti doresti cu adevarat sau sa uiti celelalte persoane din viata ta.
Pentru inceput, ia-ti putin timp pentru tine. Invata sa ai incredere dar si sa daruiesti. Nu respinge sentimente, emotii. Si iubeste. Spune ce simti. Priveste. Ofera mai mult. Demonstreaza. Pe langa cuvinte, este nevoie si de multe fapte. Daca vei tanji dupa altceva, ia-ti la revedere fara sa calci pe oameni sau sa le consumi pretiosul timp. Unii s-ar putea sa iti daruiasca prea multe, iar tu sa nu iti mai doresti si nici macar sa nu mai vezi. Atunci pleaca. Dar nu inainte de a-ti face curatenie pe trup, in minte si in suflet. Si ia-o de la capat, pana cand vei sti ca unde ai ajuns este locul in care iti doresti sa ramai pentru totdeauna. Cu acei oameni care au timp si pentru care ai timp.
Sweet Escape 