Nu ne mai facem timp sa iubim, sa fim, sa simtim.

 

di

   Cand ochii nostri se intalnesc, comuninca prin tacere, pentru ca nu mai suntem obisnuiti sa spunem ce simtim. Ne distantam, ne privim, si speram ca mesajele scrise de dupa sau o privire, vor fi de ajuns. Si de multe ori nu este. Iubim prin mesaje si cuvinte goale, simtim prea putin si asteptam prea mult. Prieteniile se consuma la distanta, pentru ca nu mai avem timp pentru altii. Nu avem timp de cuvinte. Nu avem timp pentru „cum te simti?” sau „Voi fi acolo daca ai nevoie”. Iubirile se consuma in lumea virtuala si prea putin in realitate. Nu ne mai facem timp sa iubim, sa fim, sa simtim. Suntem prea stresati,nervosi si plictisiti. Dar mai ales singuri. Singuri pentru ca nu avem rabdare sa intelegem sau sa fim prezenti in momentele de fericire sau de cumpana. Si ne pierdem,devenim indiferenti si nepasatori. Se pierd prieteni,poate si suflete pereche. Dar inca alergam in cautarea fericirii, fara sa stim cum sa ramanem sau sa pastram. Cred ca nici nu observam fericirea. Nu avem timp, iar ispitele sunt prea multe.Daca lumea virtuala iti daruieste din ce in ce mai multe ispite, trebuie sa sti ca ele apar pentru a te invata sa le faci fata, nu ca sa uiti ce iti doresti cu adevarat sau sa uiti celelalte persoane din viata ta.

   Pentru inceput, ia-ti putin timp pentru tine. Invata sa ai incredere dar si sa daruiesti. Nu respinge sentimente, emotii. Si iubeste. Spune ce simti. Priveste. Ofera mai mult. Demonstreaza. Pe langa cuvinte, este nevoie si de multe fapte. Daca vei tanji dupa altceva, ia-ti la revedere fara sa calci pe oameni sau sa le consumi pretiosul timp. Unii s-ar putea sa iti daruiasca prea multe, iar tu sa nu iti mai doresti si nici macar sa nu mai vezi. Atunci pleaca. Dar nu inainte de a-ti face curatenie pe trup, in minte si in suflet. Si ia-o de la capat, pana cand vei sti ca unde ai ajuns este locul in care iti doresti sa ramai pentru totdeauna. Cu acei oameni care au timp si pentru care ai timp.

 

Ganduri pentru tine

pr

 

Se spune ca oamenii apar in viata ta cu un scop. Unii apar sa te invete ceva bun, sa te iubeasca sau sa te raneasca. Unii vin ca mai apoi sa dispara, dar sa te invete sa cresti. Cei care dispar, cu timpul devin din ce in ce mai mici in ochii tai, iar apoi se face loc pentru cei mai importanti.Vreau sa cred ca esti unul din oamenii importanti din viata mea. Chiar daca vei pleca, sau se va intampla sa dispari cumva, tind sa cred ca esti una din persoanele care lasa urme inainte sa dispara. Trebuie sa stii ca oamenii nu se regasesc fara un scop.Chiar daca nu vei ramane prea mult asa, alaturi de mine, stiu ca ne vom regasi atunci cand vei avea nevoie sa fiu acolo.

   Nu vreau sa iti spun sa obtii tot ce iti doresti. Dorintele se schimba ca si oamenii sau planurile. Dar stii deja asta. Iti doresc doar sa iubesti pana la infinit si inapoi, dar si aici depinde putin de tine caci tu alegi pana unde este infinitul. Poti sa iti creezi infinitul tau si sa nu lasi pe oricine sa patrunda acolo, ci doar persoanele in ochii carora poti privi la nesfarsit, fara sa te plictisesti. Cred ca, cu astfel de persoane merita sa iti consumi timpul, chiar cu riscul de a te rani. 

   Iti doresc sa uiti de toate lucrurile rele, nu inainte de a invata tot ce este bun din ele. As vrea sa nu te simti singur, pentru ca pot fi mereu aici. Acum. Alta data. Oricand vei simti ca nu ai pe nimeni. 

   As vrea sa te tin de mana,sa iti spun ca lucrurile vor fi mai bune si ca tu esti minunat, prieten drag.As mai avea multe de spus, dar le pastrez aici pentru cand este momentul sau ai nevoie.Nu uita ca nu meriti nici macar o zi fara sa fii fericit, fara sa zambesti sau fara un motiv care sa te faca sa lupti. Fii liber. Fericit. Fii exact ceea ce simti sa fii. In orice moment, te voi accepta cu tot ceea ce esti sau alegi sa fii.

Scrisoare catre ingeri

ange

   La fel ca mine,stiu si ei ca voi sunteti salvatorii nostrii.Voi,ingeri cu aripi de foc.Ne-ati daruit speranta si ne-ati deschis gura prea uscata pana acum pentru a mai putea vorbi.Era uscata de coruptie,rautate,furt si neliniste.Dar nu ne mai pasa,ne resemnasem.Cu capul in jos paseam prin fata lor ca niste animale demne de tot ce ni se intampla.Eram in mocirla si renuntasem sa ne ridicam de acolo de jos.Sau uitasem sa o facem.Nu aveam timp si pentru asta.

   Nu stiu daca va mai dor aripile,dar mi-as dori sa fiti bine.Sa nu doara nimic.Sa zambiti pentru ca ati ajuns in Rai si acolo nimeni nu va mai poate atinge.Cred ca se aude bine acolo.Muzica.Ca nu auziti galagia de aici.Stiu ca uneori mai luati o pauza si va rugati pentru sufletele celor care au scapat din Iad.Da.Inca se aud strigatele lor de ajutor.Noi inca suntem bine.Voi ne-ati aratat ca inca mai avem voce.Ca putem striga tinandu-ne de maini,ca putem forma un zid si ca suntem multi si puternici.

   Imi cer iertare ca mai sunt atat de multi printre noi care dorm.Imi pare rau ca sacrificiul vostru a fost de atat de multe ori transformat intr-o lupta politica.Imi pare rau ca nu am putut face mai mult.Imi pare rau ca nu am fost acolo sa va scoatem din Iad mai repede.Va cerem iertare ca ati avut atat de putin timp pentru toate planurile voastre mari.Vreau sa cred ca acolo orice devine realitate.Poate noi,vom invata sa luptam pentru ceea ce ne dorim si meritam,nu sa plecam capul si sa facem doi pasi inapoi.Va cerem iertare ca nu v-am oprit la timp.

   Calatoria voastra abia a inceput.Am auzit ca este frumos sa zbori.Iar inimile voastre sunt ca diamantele pure,perfecte.S-au vindecat si sunt libere.Fara defecte,zgarieturi.Doar iubire.Si stiu ca iubirea vindeca.Aici a inceput sa se simta magia pe care voi ati reusit sa o raspanditi.Acum avem speranta.Si sper ca si iubire.Pentru noi,pentru cei de langa noi,pentru toti.Si mai ales pentru voi.

   Este prea liniste acum.Noi va iubim.

         #Colectiv 2015

Rautatea se vindeca doar cu iubire.Nu imi cer scuze celor care nu mai cred asta

12177810_982172758492847_1329974222_n

 M-am plictisit de oameni „urati”.Acei pitici filosofi apreciati pentru gandirea lor matura.Acel om dorit si iubit.Perfectiunea.Pana ajunge sa iti vorbeasca putin.Atunci da cu perfectiunea si maturitatea de pamant.Micul filosof se transforma intr-un om defect,barfitor,plin de frustrari si de el.Nu condamn oamenii defecti,condamn oamenii prea plini de perfectiune,incat parca nu mai au loc nici in ei insisi.Nu sunt perfecta,nu esti perfect.Suntem doar copii care in drumul lor prin viata aduna temeri,dorinte,frustrari,visuri.Suntem doar oameni imperfecti,a caror imperfectiune se potriveste cu imperfectiunea altui om.

   Am inteles ca asa vreau sa fiu.Asa cum sunt acum.Defecta.Iar multi nu ma vor accepta asa sau nici macar nu vor incerca sa ma vindece.Dar nu imi voi pierde timpul incercand sa fiu pe placul oamenilor care vor sa vada altceva decat sunt sau care nu incearca sa ma cunoasca inainte de a-si forma o minima parere despre ceea ce sunt.

   Stii ce conteaza cel mai mult?Nu oamenii pe care ii pierzi,care pleaca sau renunta la prima adierea a vantului.Ei sunt cei slabi,care te pot trage in jos atunci cand ai nevoie ca cineva sa te ridice putin.Conteaza cei pe care ii intalnesti in drumul tau si te strang de mana,ajutandu-te sa ajungi la capatul acelui mic drum plin de gropi din viata ta.Pe ultimul meu drum de acest fel,am intalnit persoane minunate,care nu si-au aratat slabiciunile,ci m-au ridicat usor si m-au ajutat sa merg.Fiecare din ei,au cate o bucatica din mine.

   La inceput am regretat oamenii pe care i-am pierdut,care au plecat sau care s-au ascuns.Mi-a fost dor de ei si nu am inteles de ce au ales sa nu ma priveasca.Dupa un timp,i-am sters din mintea si sufletul meu,pentru ca am inteles.Si ii iert,rugandu-i sa nu se mai intoarca nici macar pentru o clipa.

   Acum traieste prezentul.Uita.Nu te uita in urma.Ai nevoie sa iti invingi temerile,regretele si tot ceea ce te impiedica sa mergi pe drumul catre visul tau.Invinge-te intai pe tine daca este nevoie,apoi poti darama tot.Azi trebuie sa dai drumul celor care ti-au promis prea multe,dar ti-au aratat ca acele cuvinte s-au evaporat cu primul pas pe care l-au facut dupa ce le-au rostit.Trebuie sa stii ca iti poti construi propriul drum,dincolo de promisiuni false sau oameni care au plecat.Multumeste-le pentru dezamagire,caci asa vei invata cum este sa cresti.Apoi indeparteaza-te fara sa privesti inapoi si zambeste,pentru ca asta te va intari.

   Eu vin si spun.Nu imi cer iertare oamenilor rai,mofturosi,barfitori si urati.Nu imi cer scuze pentru ce am fost,ce sunt sau ce mi s-a intamplat.Sunt doar ceea ce vreau sa devin.Nu imprastia uratenie si rautate in jur.E mult mai simplu sa traiesti impacat cu tine si cu ceilalti,sa asculti si sa intelegi,sa nu condamni oameni care nu iti plac doar pentru simplul fapt ca nu se incadreaza in viziunea ta despre cum ar trebui sa fie o persoana.Rautatea se vindeca doar cu iubire.Nu imi cer scuze celor care nu mai cred asta.

   Imi rezerv dreptul de a alege oamenii care merita.Oameni de la care pot invata,care ma pot iubi pentru ceea ce sunt,pe care sa ii iubesc si care merita respect.Imi cer iertare celor la care nu o sa mai plec urechea,pe care nu o sa ii mai aud sau o sa le intorc spatele ca si cum nu exista.Timpul este pretios.Prea putin de trait pentru a-l irosi cu oameni si lucruri care murdaresc suflete.