Lasa inima de sticla sa se sparga

   Oamenilor le este mai usor sa poarte masti,sa fie ipocriti,sa se prefaca.Si tu poti fi oricand asa.Altfel decat esti.Cateodata uiti ce esti cu adevarat dar sper sa nu o faci caci vreodata ai putea avea ghinionul sa te pierzi de tine.Si atunci cum mai gasesti drumul inapoi?Poti incerca sa mergi pe drumul care ti se deschide,dar acela te schimba.Toate bataliile pe care le duci te schimba.Trebuie sa renunti la a mai fi o marioneta caci sufletul tau se va strica la un moment dat.

   Poti cunoaste omul de langa tine atunci cand va tineti de mana la capatul lumii.El se cunoaste la contopirea spiritului sau cu fiinta ta.Atunci cand simti ca poti transforma cele doua maini intr-o singura aripa,iar ca cealalta este rupta si totusi puteti zbura.Cel de langa tine are nevoie sa se schimbe,dar iubirea inseamna sa il lasi sa se schimbe singur,sa simta schimbarea.In tara oamenilor de portelan cu inima de sticla nu poti cere ceva in schimb.E de ajuns sa daruiesti si sa ai speranta ca vei primi ceva inapoi.Dar nu spera prea mult.Daca vei fi dezamagit s-ar putea sa cazi si atunci cine o sa te mai ridice?Va dura o vesnicie pana cand cineva te va observa din nou.

   Oriunde esti,poti sa plangi.Nu plang oamenii slabi,desi stiu ca asta ai auzit.Cred ca oamenii puternici o fac.Oamenii puternici,care simt,traiesc,iubesc sau le este teama.Asta fac cei care plang : traiesc.Nu esti un robot,care trebuie să se ascundă atunci când simte,din teama că societatea i-ar lipi emblema de “laș” pe frunte.Si nu trebuie sa fugi mereu de cei din jur.Da-le si lor din fiinta ta,poate curand vor invata sa faca la fel.Sa se daruiasca.

   Greseala este inceputul.Nu te critica prea aspru pentru asta si invata sa respiri din nou usurat.Ia-ti greselile si toate gandurile rele si priveste-le,invata-le,iarta-le.Asa rezolvi totul,vei invata sa fii tu din ce in ce mai frumos cu zambetul proaspat pe fata ta prea murdara de griji si obsesii.Si nu uita ca lucrurile nu depind intotdeauna doar de tine.

   Trairile,trecutul,emotiile suntem noi.Ne urmaresc mereu.Le caram cu noi pentru totdeauna indiferent daca ne amagim cu gandul ca le-am lasat uitarii sau nu.Ele vor fi acolo prezente in noi.Le ducem cu noi in toata calatoria noastra.Ele nu se duc,doar descoperim altele noi.Bagajul doar se umple.

  Spun doar sa traiesti total.Cu tine.Cu tot ce contii tu.Lasa inima de sticla sa se sparga si se va transforma in cristal.