Ți-a dat drumul la mână pentru că a fost prea greu să te care și pe tine în toate umbrele lui.
Oamenii își desprind mâinile.Doar cei curajoși pot păși împreună.Iar la sfârșitul drumului,doar aceia sunt cei care se vor așeza unul lângă altul,prea obosiți să mai vorbească.Se vor înțelege din priviri,sau poate își vor împleti lacrimile într-un zâmbet pe care îl vor înțelege doar ei.Acel zâmbet care înseamnă că au reușit deși credeau că nu o vor face.Nu și-au promis..pentru că au învățat că promisiunile există să fie încălcate.Deși au fost momente în care toți ceilalți trăgeau de mâinile lor să se desprindă,au ținut strâns,au țipat,au plâns și au jurat că ei doi sunt un întreg mai puternic decât fiecare persoană care se luptă să le desfacă degetele obosite.
Lasă-l să plece până când se va elibera de umbre,orgolii,rătăciri și gânduri.Lasă-l să simtă,să vadă,să se asculte.Să înțeleagă.Să înțeleagă dacă tu ești persoana cu care vrea să pășească peste toate pietrele.Să își lase demonii și trecutul.Să învețe să iubească lipsa ta și să îți înțeleagă mai bine prezența.Lasă-l să plece căci dacă va avea nevoie de tine,va știi că tu ești acea parte care îi lipsește.
Uită promisiuni.Vise.Clipe.Planuri.Nu aștepta căci s-ar putea să nu se mai întoarcă de data asta.Iar dacă se va întoarce,zâmbește-i,mângâie-i rănile și ascultă.Fii cea care îl trezește cu un sărut pe frunte și pregătește-i cafeaua de dimineață.Impletește-ți mâinile în jurul lui când este prea obosit și nervos de cei din exterior,iar atunci vei fi refugiul său în fiecare zi când va simți că trebuie să renunțe.
Nu pleca.Și nu sta prea mult,căci timpul poate fi demonul tău.Demonul ce îți va deschide rănile sau îți va face altele noi.Poți trăi în Iad sau în Rai.Vino sau pleacă pentru totdeauna.Totul ține de alegeri.
Sweet Escape 