Mergeam, agățată în gândurile mele.De prea multe ori amestecate și fără sens.Prea multe ca să le pot înțelege pe deplin.Din față,cineva mi-a atras atenția.M-a readus la realitate.Zâmbea.Și zâmbea toturor.Unii întorceau capul,sau se uitat ciudat.I-am zâmbit înapoi.Strălucirea din ochi îi era evidentă,iar dacă erai destul de atent te făcea să simți puțin din fericirea aceea.Eu am simțit-o.Era o femeie a străzii.Probabil cu multe greutăți și vise pe care nu le poate îndeplini vreodată.Și totuși împrăștia peste tot în jur aerul ei colorat de un zâmbet minunat.Motivul?Cei 3 covrigi pe care îi ținea strâns în mână.Și pe care probabil nici nu i-a gustat,ducându-i copiilor ei,ascunși pe undeva printr-un bloc părăsit.Atunci..am simțit.Asta înseamnă fericirea.Ea este peste tot.
Pe tine ce te-a făcut azi să zâmbești?
Sweet Escape 
